Iluzii de toamnă

(Photo by lunasa47 on DeviantArt)

Întinde-mi sufletul

Pe-o frunză de toamnă

Roşie precum sângele

Care-mi aleargă încă prin vene,

Arzând de dorinţa

De a te strange încă o dată

În braţe.

Aruncă-mi sufletul

Pe aripi de păsări călătoare

Să ma ducă departe

Peste mări, peste zări, peste soare.

Adapă-mi sufletul

Cu picuri de ploaie

Şi-apoi înveleste-l

În mantia de aur

A frunzelor cazute

Din povestea noastră

De iubire.

Şi strânge mărunte

Clipele frânte

Secundă cu secundă

Şi-apoi recompune-le

În ore şi în ani

De nemurire.

Strigat

(Photo Credits: @Pinterest)

Cerule, astupă-mă!
Smulge-mi dorul,
Uită-mă!
Șterge-n urmă pasul
Și-nnăbușă-mi glasul!
Rupe-mă-n fărâme
Doar să uit de lume.
Du-mă tot departe,
Închide-mă într-o carte,
Fă-mi visele stele
Să mă văd în ele.
Să trimit surâsuri,
Cântece și plânsuri,
Să fiu Univers
Și Nimic, și vers
Și oglindă nouă
Să-ți zâmbesc când plouă.
Cerule, asculta-mă
Și apoi astupă-mă
Cu ape-nvolburate,
Seninuri curate,
Cu prafuri de stele,
Cu visele mele,
Cu doruri deșarte,
Cu tot și cu toate!

Dor...

Mi-e dor de dor, mi-e dor să mor

De glasul tău, de ochii tăi.

Ah, dor!

Mi-e dor să știi că te ador,

Mi-e dor de-aroma ta din zori.

Un dor nebun s-a strâns în mine

Știi tu ce dor îmi e de tine,

De noi, de vise, de-amândoi,

De diminețile în doi?

Ah, dor, ce-aș vrea să-ți simt parfumul,

Să te opresc, să îți schimb drumul,

Să fii al meu, să fim doar unul.

Dar dor, iubirea-i desuetă

Și ne-a trădat ca la ruletă,

Când un ultim zar am aruncat.

Ah, câtă speranţă i-am lăsat!

Și dor, te rog acum să-ți fie dor

Să strigi "iubire, simt că mor,

Că mă topesc, că te ador".

Iar eu, în ochii tăi să mă găsesc

Să-ți spun, ah dor, tu știi doar,

Te iubesc!