Iluzii de toamnă

(Photo by lunasa47 on DeviantArt)

Întinde-mi sufletul

Pe-o frunză de toamnă

Roşie precum sângele

Care-mi aleargă încă prin vene,

Arzând de dorinţa

De a te strange încă o dată

În braţe.

Aruncă-mi sufletul

Pe aripi de păsări călătoare

Să ma ducă departe

Peste mări, peste zări, peste soare.

Adapă-mi sufletul

Cu picuri de ploaie

Şi-apoi înveleste-l

În mantia de aur

A frunzelor cazute

Din povestea noastră

De iubire.

Şi strânge mărunte

Clipele frânte

Secundă cu secundă

Şi-apoi recompune-le

În ore şi în ani

De nemurire.

Strigat

(Photo Credits: @Pinterest)

Cerule, astupă-mă!
Smulge-mi dorul,
Uită-mă!
Șterge-n urmă pasul
Și-nnăbușă-mi glasul!
Rupe-mă-n fărâme
Doar să uit de lume.
Du-mă tot departe,
Închide-mă într-o carte,
Fă-mi visele stele
Să mă văd în ele.
Să trimit surâsuri,
Cântece și plânsuri,
Să fiu Univers
Și Nimic, și vers
Și oglindă nouă
Să-ți zâmbesc când plouă.
Cerule, asculta-mă
Și apoi astupă-mă
Cu ape-nvolburate,
Seninuri curate,
Cu prafuri de stele,
Cu visele mele,
Cu doruri deșarte,
Cu tot și cu toate!

Dans

Privește urma de aripi
Lăsată de mâinile tale
În drumul căutării
Mâinilor mele.
Grație de lebede pe apă
E atingerea lor
Caldă, ușoară, diafană.
Dans plin de pasiune
E îmbrățișarea degetelor,
Tango ravisant de suflete
Ce se-mpletesc cu mângâieri.
Ascultă cum respiră fierbinte
Fiecare por al trupurilor noastre,
Fiecare fior al gândului
Că lupta corpurilor
Ar schimba firea Universului.
Îmbată-mă cu licori dionisiace
De dor și patimă aprinsă
Și nu mă lăsa să mă sting
În zborul lin al mâinilor întinse.
Apleacă-te ușor în palma mea
Precum un fulg își abandonează destinul
În cuibul cald al unui copil
Și privește urma de aripi
Lăsată de mâinile noastre
Ce se caută neîncetat.