Strigat

(Photo Credits: @Pinterest)

Cerule, astupă-mă!
Smulge-mi dorul,
Uită-mă!
Șterge-n urmă pasul
Și-nnăbușă-mi glasul!
Rupe-mă-n fărâme
Doar să uit de lume.
Du-mă tot departe,
Închide-mă într-o carte,
Fă-mi visele stele
Să mă văd în ele.
Să trimit surâsuri,
Cântece și plânsuri,
Să fiu Univers
Și Nimic, și vers
Și oglindă nouă
Să-ți zâmbesc când plouă.
Cerule, asculta-mă
Și apoi astupă-mă
Cu ape-nvolburate,
Seninuri curate,
Cu prafuri de stele,
Cu visele mele,
Cu doruri deșarte,
Cu tot și cu toate!

Poveste de Iarnă

Ești aroma bradului de Crăciun,
Ești dimineața zâmbetului meu,
Ești picătura de apă pe care
O sorb cu nesaț într-o dulce desfătare a sufletului.
Ești piatra pe care imi odihnesc visele,
Ești focul care mă învăluie într-un voluptos răsfăț,
Ești catifeaua petalei de trandafir
De pe care culeg, mirată, boabele de rouă,
Ești curcubeul care răsare după fiecare furtună a ființei mele.
Ești armonia fiecărei melodii
Care îmi înfioară trupul.
Ești fosnetul florilor de salcâm,
Ești dansul diafan al fluturilor.
Lasă-mă să păstrez tot ce ești!
Așează-te ușor în brațele mele
Și spune-mi povestea unei nopți
În care doi copii îl așteptau, îmbujorați, pe Moș Crăciun.