Strigat

(Photo Credits: @Pinterest)

Cerule, astupă-mă!
Smulge-mi dorul,
Uită-mă!
Șterge-n urmă pasul
Și-nnăbușă-mi glasul!
Rupe-mă-n fărâme
Doar să uit de lume.
Du-mă tot departe,
Închide-mă într-o carte,
Fă-mi visele stele
Să mă văd în ele.
Să trimit surâsuri,
Cântece și plânsuri,
Să fiu Univers
Și Nimic, și vers
Și oglindă nouă
Să-ți zâmbesc când plouă.
Cerule, asculta-mă
Și apoi astupă-mă
Cu ape-nvolburate,
Seninuri curate,
Cu prafuri de stele,
Cu visele mele,
Cu doruri deșarte,
Cu tot și cu toate!

Timpul

Am așezat timpul deoparte,
Clepsidre cu nisip în mișcare.
Și am pornit la drum, departe
Iar nisipul s-a risipit în mare.
Umbre de minute se suprapun
Ca pe-un ecran de cinematograf,
Înfuriind-ul aprig pe Neptun
Și aruncându-mi amintirile în praf.
O pulbere de stele nemuritoare 
Sorbită cu ardoare de-o biată muritoare,
Care-și măsoară veșnicia în iubire,
În timp, în umbre, în trăire,
În oglinzi sparte, în vise, în fericire.
Cu timpul mână-n mână am colindat cărări
Și-am hoinărit Pământul în toate patru zări,
Ca să mă regăsesc, ca să te aflu-n cale,
Să pot să uit de tine. Și-alerg la întâmplare
Pe drum cu piatra tare, pe drum cu spini arizi
Sorbind la întâmplare focul ce-l mai aprinzi.
Am obosit. Cu timpul braț la braț,
Clepsidră efemeră, te respir cu nesaț
Și cred într-o himeră.