MAI

@Photo Credits: Pinterest

Mai stai!
Mai ai
Timp și destin
Dintr-un dar divin.
Mai ascultă!
Suav cum îți cântă
Foșnet de mare
Și salcâmii-n floare.
Mai așteaptă!
Pe drumul tău, iată
Răsărit de soare,
Caiși și cicoare.
Mai întind
Brațele să cuprind
Spumă de mare
Și salcâmi. Și doare
Că din mai iubim
A rămas tăcută
Doar o umbră mută.

Timpul

Am așezat timpul deoparte,
Clepsidre cu nisip în mișcare.
Și am pornit la drum, departe
Iar nisipul s-a risipit în mare.
Umbre de minute se suprapun
Ca pe-un ecran de cinematograf,
Înfuriind-ul aprig pe Neptun
Și aruncându-mi amintirile în praf.
O pulbere de stele nemuritoare 
Sorbită cu ardoare de-o biată muritoare,
Care-și măsoară veșnicia în iubire,
În timp, în umbre, în trăire,
În oglinzi sparte, în vise, în fericire.
Cu timpul mână-n mână am colindat cărări
Și-am hoinărit Pământul în toate patru zări,
Ca să mă regăsesc, ca să te aflu-n cale,
Să pot să uit de tine. Și-alerg la întâmplare
Pe drum cu piatra tare, pe drum cu spini arizi
Sorbind la întâmplare focul ce-l mai aprinzi.
Am obosit. Cu timpul braț la braț,
Clepsidră efemeră, te respir cu nesaț
Și cred într-o himeră.

Iluzii de inceput de primavara

Sursa foto: coby01 on Deviantart

Si-a mai trecut o zi, o luna, un an, o viata, cine sa mai tina socotela? Am taiat meticulos, cu grija unui scolar la inceput de drum, cifre si litere din calendar. Am strans cu grija fiecare amintire de la copilarie incoace si am tras adanc aer in piept: "E o noua zi. E primavara!". Pe facebook primesc felicitari. Telefonul ma anunta sec ca am primit mesaje. Le privesc, le citesc cu bucurie pe fiecare. Raspund si eu, la randul meu, cu sinceritate. Ma intreb daca nu cumva ma adancesc intr-un cliseu aiurea si inchid. Adica, nu putem sa facem cuiva drag o urare indiferent de data din calendar? Mi se pare deja putin grotesc sa imi amintesc acum de toata lumea, sa scriu aproape mecanic ceva ce as fi putut spune in orice alta imprejurare. 
Ma opresc din scris. Sunt oameni care exact in zile ca asta isi doresc cel mai putin o urare atat de impersonala. Sunt oameni care fix in zile ca asta ar azvarli tot si ar astepta secundele sa treaca.
Ma las usor jos si ascult ecoul tacerilor. Am strans fiecare iluzie, le-am adulmecat cu nesat parfumul si-apoi le-am dat drumul in cele patru zari. Sa fuga departe de mine, cea care le-a desenat, cea care le-a iubit, cea care le-a crezut. Sa ma uite, sa ma lase aici si sa-si poarte farmecul in alte lumi. Nimic nu poate sa bucure sufletul si sa ucida atat de dureros asa cum o face o iluzie.
Stau dezgolita de orice gand, de orice sentiment si astept sa tai meticulos o alta data din calendar. Totul vine si totul pleaca luand cu sine bucati din fiinta mea.
E primavara. Renastem odata cu intreaga natura. E datul firii sa fie asa. Iluzii noi vor aparea curand. Si-odata cu ele, noi zambete, noi lacrimi. E datul firii...

Destine

Aripi intinse
Spre zari necuprinse,
Spre vant si spre soare,
Spre eterna mare.
Secrete captive in suflet
Lacrimi, uitari si un zambet
O mie de brate deschise
Si mii de carari nepatrunse
Asteapta sa fie purtate
De vise, de doruri, de soapte.
Destine ascunse
De focuri patrunse
De ierni si zapezi
Si de campuri verzi.
Un dans acum sa dansam
O lupta de corpuri sa dam
Zbaterea sufletului s-o abandonam
In trecutul inchis intr-o floare
Ascunsa de mari si de soare.
Te uita acum si zambeste!
Timpul in loc se opreste
Un veac, o secunda, un ceas
Cine sa stie cat a ramas
Din visul despre eterna mare
Cu aripi intinse spre soare…

Mama - randuri de la un baiat de 4 ani

"Mama, te iubesc, simt muzica in inima ta."
"Mama, te iubesc, tu ai grija de mine, te joci cu mine si imi dai sa mananc."
"Mama, tu esti cea mai draga si te iubesc. Tu faci mancarea cea mai buna."
"Mama, te iubesc, esti draga mea si te-am cules cu drag."  
Acestea sunt randurile scrise si recitate de un baietel de 4 ani pentru mama sa. Da, baietelul este copilul meu si ma simt cea mai iubita mama din intreg Universul asta. Niciun cuvant nu poate acoperi emotia unui astfel de moment. Va dedic, voua, Mamelor, versurile simtite de un copil, in forma lor cea mai pura! 

Dans

Privește urma de aripi
Lăsată de mâinile tale
În drumul căutării
Mâinilor mele.
Grație de lebede pe apă
E atingerea lor
Caldă, ușoară, diafană.
Dans plin de pasiune
E îmbrățișarea degetelor,
Tango ravisant de suflete
Ce se-mpletesc cu mângâieri.
Ascultă cum respiră fierbinte
Fiecare por al trupurilor noastre,
Fiecare fior al gândului
Că lupta corpurilor
Ar schimba firea Universului.
Îmbată-mă cu licori dionisiace
De dor și patimă aprinsă
Și nu mă lăsa să mă sting
În zborul lin al mâinilor întinse.
Apleacă-te ușor în palma mea
Precum un fulg își abandonează destinul
În cuibul cald al unui copil
Și privește urma de aripi
Lăsată de mâinile noastre
Ce se caută neîncetat.

Poveste de Iarnă

Ești aroma bradului de Crăciun,
Ești dimineața zâmbetului meu,
Ești picătura de apă pe care
O sorb cu nesaț într-o dulce desfătare a sufletului.
Ești piatra pe care imi odihnesc visele,
Ești focul care mă învăluie într-un voluptos răsfăț,
Ești catifeaua petalei de trandafir
De pe care culeg, mirată, boabele de rouă,
Ești curcubeul care răsare după fiecare furtună a ființei mele.
Ești armonia fiecărei melodii
Care îmi înfioară trupul.
Ești fosnetul florilor de salcâm,
Ești dansul diafan al fluturilor.
Lasă-mă să păstrez tot ce ești!
Așează-te ușor în brațele mele
Și spune-mi povestea unei nopți
În care doi copii îl așteptau, îmbujorați, pe Moș Crăciun.