Fă-mă, Doamne, praf de vară
Fă-mă scrum
și-aruncă-l doară
Pe un drum, în
zări să piară.
Fă-mă tunet,
fă-mă foc
Și
aruncă-mă-ntr-un loc
Unde-i dor
și-unde-i pustie,
Unde nimeni nu mă
știe.
Unde să-mi port
necredința
Și să-mi lepăd
suferința.
Unde-aud cânt de
vioară
Suspinând la ceas
de seară
O poveste de
iubire,
Despre vis și
ne-mplinire
De-a purta dalbă
cunună
Și buchet de
flori în mână.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu