Pare ciudat cum
Doar într-o clipită
Ai preschimbat un vis
Într-o himeră.
Și am crezut naiv a ta ispită
De fericire efemeră.
Mi-am frânt în zboru-mi
Fiecare dor
Și-am renăscut de fiecare dată
Dar astăzi simt puțin că mor
Fără să am dreptul la judecată.
Posibil ca-n elanul meu
Să-i fi infuriat pe zei
Iar azi mă rog la ei precum Orfeu
Să pot să merg ușor pe drumul meu.
Încet, cu sufletul fărâme
Privesc cum totul lângă mine se dărâmă
Și cu o ultimă sforțare care-mi rămâne
Arunc în patru zări praf de iluzii.
