(Photo by lunasa47 on DeviantArt)
Întinde-mi
sufletul
Pe-o frunză
de toamnă
Roşie
precum sângele
Care-mi
aleargă încă prin vene,
Arzând de
dorinţa
De a te strange
încă o dată
În braţe.
Aruncă-mi
sufletul
Pe aripi de
păsări călătoare
Să ma ducă
departe
Peste mări,
peste zări, peste soare.
Adapă-mi
sufletul
Cu picuri
de ploaie
Şi-apoi înveleste-l
În mantia
de aur
A frunzelor
cazute
Din
povestea noastră
De iubire.
Şi strânge
mărunte
Clipele frânte
Secundă cu
secundă
Şi-apoi
recompune-le
În ore şi în
ani
De
nemurire.
